Stopul cardiorespirator poate apărea la orice vârstă. La nou-născuţi, la persoanele cu vârstele înaintate, având o mulţime de cauze medicale sau traumatice – accidente, electrocutări, intoxicaţii, corpi străini etc. Cel mai frecvent, acesta apare subit, în afara mediului spitalicesc. În consecinţă, oricine poate veni în contact cu o victimă cu stop cardiorespirator. În asemenea cazuri, este extrem de importantă alertarea urgentă a sistemului medical, realizată gratuit, prin numărul de telefon 903. În stopul cardiorespirator, timpul de acordare a primului ajutor are o importanţă fundamentală: fiecare minut de întârziere a măsurilor de resuscitare creşte riscul de deces. După 5-6 minute se produc leziuni cerebrale ireversibile, care conduc la moartea creierului. De aceea, pentru scurtarea timpului până la acordarea ajutorului medical de bază calificat, este necesar ca un număr cât mai mare de persoane să cunoască modul de acordare a primului ajutor. Doar prin aplicarea corectă a manevrelor necesare, până la sosirea personalului medical, cresc şansele supravieţuirii.
Primul ajutor de bază implică:
* recunoaşterea stopului cardiorespirator;
* alertarea sistemului de urgenţă şi solicitarea de ajutor;
* eliberarea căilor aeriene;
* respiraţie – începerea respiraţiei artificiale;
* circulaţie – începerea masajului cardiac extern.
RECUNOAŞTEREA STOPULUI CARDIORESPIRATOR
În cazul în care găsim o persoană inconştientă, este foarte important s-o aşezăm, întâi de toate, pe un plan drept, cu faţa în sus, având grijă s-o mişcăm cât mai puţin, mai ales în caz de leziuni, traume. Verificăm dacă persoana răspunde la stimuli, întrebând-o dacă se simte bine. În cazul în care nu reacţionează, verificăm dacă respiră şi dacă are puls. Respiraţia se verifică prin tehnica „ascultă, priveşte, simte”, în care ne apropiem cu urechea de gura victimei, privind spre pieptul acesteia. Privim dacă pieptul victimei se mişcă, ascultăm dacă respiră şi simţim pe obraz respiraţia acesteia. În acelaşi timp, verificăm dacă pacientul are puls. Această verificare nu trebuie să dureze mai mult de 10 secunde.
I. ELIBERAREA CĂILOR AERIENE
Dacă victima nu respiră, începem manoperele de eliberare a căilor aeriene. Deschidem gura pacientului şi verificăm dacă nu există corpi străini. În cazul în care persoana dată nu este victima unui traumatism, se face hiperextensia corpului. Aşezat lângă pacient, punem mâna dreaptă sub gâtul acestuia şi mâna stângă pe fruntea lui, îi ridicăm uşor gâtul, apăsând cu mâna stângă fruntea spre spate. Următoarea manoperă este subluxaţia mandibulei, în care, cu degetele aşezate în porţiunea verticală a mandibulei (imediat sub ureche), ridicăm uşor mandibula, menţinând gura deschisă. Imediat după aceste manopere, mai verificăm dacă pacientul şi-a recăpătat respiraţia şi, în cazul în care nu respiră în continuare, procedăm la începerea respiraţiei artificiale.
II. RESPIRAŢIA
Cu degetul mare şi arătător de la mâna stângă prindem nasul victimei şi îi presăm nările. Tragem aer în piept şi, lipind buzele noastre de buzele victimei, suflăm aerul în pieptul acesteia. Repetăm manevra de 2 ori, după care eliberăm nasul victimei şi trecem la punctul următor.
III. CIRCULAŢIA
În stopul cardiorespirator, inima nu mai bate şi noi trebuie să înlocuim această funcţie. Acest fapt se realizează prin masaj cardiac extern, în care, prin compresiile pe care salvatorul le realizează pe pieptul victimei, inima se comprimă şi pune sângele în mişcare.
Tehnica masajului cardiac extern este următoarea:
1) ne aşezăm lângă victimă şi identificăm locul unde urmează să efectuăm compresiile toracice, care este situat la jumătatea sternului. Aşezăm podul unei palme pe mijlocul sternului şi podul celeilalte palme peste prima. Păstrând braţele drepte, ne lăsăm cu greutatea corpului astfel încât să deplasăm sternul cu 4-5 centimetri, după care eliberăm pieptul;
2) frecvenţa compresiunilor urmează să fie de aproximativ 100 apăsări pe minut. Odată cu compresiile, salvatorul numără (de exemplu „şi unu şi doi şi trei” etc.) şi în momentul în care a efectuat 30 de compresiuni, trece la capul victimei şi efectuează două ventilaţii gură la gură. Trecem apoi din nou la masajul cardiac extern şi ciclul se repetă. După două minute, evaluăm din nou victima şi verificăm dacă nu şi-a reluat respiraţia spontană şi pulsul. În caz contrar, continuăm acordarea primului ajutor de bază până la sosirea ajutorului medical specializat. Un masaj cardiac eficient prelungeşte timpul în care resuscitarea poate fi efectuată, până la 30-40 de minute. Trebuie să avem grijă ca pacientul traumatizat să nu aibă fractură de coloană cervicală (posibilitatea de a avea gâtul rupt). În aceste cazuri, nu avem voie să facem hiperextensia capului şi trebuie să menţinem gâtul pacientului nemişcat.