PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE FRACTURI

Primul ajutor in caz de fracturi
Cea mai numeroasa grupa de traume in rezultatul calamitatilor, accidentelor, o constituie fracturile. In dependenta de linia fracturii, deosebim: fracturi transversale, oblice, longitudinale, in spirala
De asemenea ele pot fi inchise sau deschise – daca sunt lezate pielea si tesuturile moi in regiunea fracturii.
Simptoamele fracturii
• durere vie ce se intensifica la orice miscare sau fortare
• dereglarea functiei
• strambarea formei si lungimii
• edem
• hematom
• mobilitate patologica
• crepitatie osoasa.
Spre deosebire de contuzie, functia membrului fracturat se deregleaza imediat din momentul traumei.
Paralizia – unul din simptoamele cele mai evidente de fractura a coloanei vertebrale.
Tipurile de fracturi


Fractura inchisa
Fractura deschisa
 
Fractura deschisa cu aschii multiple
 
Depistarea fracturii se poate efectua la examenul extern.
La necesitate, se palpeaza locul unde se presupune fractura. In caz de fractura se observa neregulari osoase, margini ascutite ale aschiilor, semnul de cripitatie osoasa. Palpatia trebuie efectuata cu atentie, mai ales in regiunile extraarticulare, cu ambele mini, pentru a evita leziuni adaugatoare si de a nu pricinui durere sinistratului. Fractura este insotita totdeauna de leziunea tesuturilor moi, gradul careia depinde de tipul fracturii si de modul de deplasare a fragmentelor osoase. Deosebit de periculoase sunt fracturile cu leziunea vaselor mari si a nervilor, ceea ce poate duce la hemoragie masiva si soc traumatic.
In caz de fractura deschisa, exista si pericolul de infectare a plagii.
Primul ajutor medical in caz de fracturi
Este necesar de a face in primul rand:
• oprirea hemoragiei
• prevenirea socului traumatic – administrarea preparatelor analgetice sau narcotice
• aplicarea pansamentului aseptic pe plaga
• imobilizarea de transport cu mijloace standarde sau improvizate.
Retineti ! Viata sinistratului depinde mai mult de corectitudinea acordarii primului ajutor decit de urgenta internarii in spital. Transportarea sinistratului se permite numai dupa acordarea corecta a ajutorului in focar !
Ce nu se permite de facut
• nu se permite reducerea (indreptarea) fragmentelor osoase sau corectarea defectului membrelor fracturate
• nu se permite introducerea in plaga a fragmentelor osoase iesite
• nu se permite scoaterea hainelor, ceea ce provoaca dureri suplimentare
• hainele si incaltamintea se taie, mai ales in caz de fracturi deschise  
Imobilizarea facuta corect si la timp va proteja pacientul de deplasarea fragmentelor osoase, va micsora sindromul dureros in timpul transportarii si va preveni aparitia socului traumatic. Imobilizarea trebuie efectuata cu atentie. Imobilizarea fracturii la mini si picioare se face prin fixarea cu atele a 2 articulatii invecinate fracturii – mai sus si mai jos de locul fracturii; sub atela se aplica bandaj moale de tifon (sau cu vata) pentru prevenirea lezarii tesuturilor moi.
Ajutorul medical in dependenta de tipul fracturii
1. Fracturile oaselor craniului des sint insotite de traume cerebrale si a SNC. Sinistratul adeseori este fara cunostinta, deaceea este necesar de a fi foarte precauti. Pacientul se culca cu fata in jos, sub cap ce aplica un colac din vata si tifon sau orice alt colac moale improvizat.
 
2. La afectarea maxilei sau mandibulei, se aplica fixarea cu pansament „prastie”. Daca dintii nu se apropie, se aplica o bucata de scandurica intre dinti si apoi se fixeaza. Pentru evitarea decaderii limbii, capul se da pe o parte sau limba se fixeaza.
 3. In caz de fractura a claviculei, pe umeri se aplica 2 inele din vata si tifon, si se unesc intre ele la spate. Mina se atarna pe o basma. Pacientul trebuie transportat in pozitie sezinda, putin lasat pe spate. Nu se recomanda aplecarea inainte (la asezarea in transport) deoarece aceasta poate duce la deplasarea fragmentelor osoase.
 
4. In caz de fractura a coastelor – pe torace, la expiratie, se aplica un bandaj strans sau se strange cu un cearsaf cutia toracica si se fixeaza sau se coase. Daca la sinistrat este pneumotorax deschis, mai intii se aplica pansament steril ermetizant (cu supapa de iesire) cu o musama sterila si se fixeaza cu bandaj. Transportarea se face in pozitie semisezinda.

5. In caz de fractura a oaselor bazinului – sinistratul se culca pe o suprafata dura, sub genunchi se aplica o cuvertura sau o plapuma facuta val, in asa mod ca genunchii sa fie indoiti si picioarele date in parti. In asa pozitie picioarele si tot corpul se fixeaza (cu tifon sau curele) de scandura dura.

6. Fractura coloanei vertebrale – este una din cele mai grave leziuni. Soarta sinistratului in asemenea cazuri depinde mult de corectitudinea acordarii primului ajutor si a imobilizarii de transportare. Nu trebuie fara de necesitate de a palpa, misca sau ridica capul si corpul sinistratului. Initial este necesar de administrat analgetice, apoi de culcat pacientul pe o suprafata dura si de-l bandajat de ea. In lipsa suprafetei dure, pacientul se va culca cu fata in jos pe brancarda moale si sub cap si umeri se pune o plapuma. Este necesar de retinut, ca asemenea bolnavi nu suporta schimbarea obisnuita de pe pamint pe scandura. Acest lucru se face in citeva miscari precise si concomitente: in cazul schimbarii pozitiei: tot corpul pacientului se intoarce concomitent pe o parte, la spatele pacientului se pune scandura (sau in fata se pune brancarda) si apoi se rostogoleste foarte incet pacientul cu tot cu scut.
In cazul cind pacientul este in pozitia necesara: el se ridica concomitent (tot corpul) la o inaltime de 20-30 cm de la pamint si alta persoana pune sub el scutul sau brancarda, dupa care sinistratul se lasa in jos. Cel mai important lucru in momentul schimbarii este sa nu se permita deplasarea (miscarea) nici cit de mica a oaselor in locul fracturii. In caz de nerespectare a acestei reguli poate avea (in cel mai „bun” caz) paralizia minilor sau picioarelor sau moartea spontana a pacientului.                                                  
7. In caz de fractura deschisa a degetelor sau oaselor manii – la necesitate se aplica pansament steril, sub degete se aplica un val mic de tifon sau improvizat, pentru ca degetele sa fie indoite si dupa aceasta toata mina se fixeaza      pe o scandura, atela standard sau improvizata. Mina in momentul transportarii trebuie sa fie indoita in articulatia cotului sub unghi drept si fixata cu tifon sau cu un cornisor triunghiular.

8. In caz de fractura a antebratului, atela se fixeaza de la degete pina la articulatia cotului. In caz de lipsa a atelei, mina se indoaie sub unghi drept la cot, cu degetele spre abdomen si se fixeaza cu tifon lipita de corp sau se atarna cu un cornisor triunghiular.


9. Fracturile femurului, mai ales cele deschise, sint insotite de hemoragii si pot repede duce la aparitia socului traumatic. Pentru acordarea ajutorului, trebuie de oprit hemoragia, de administrat analgetice, de aplicat pe rana un pansament steril si dupa aceasta,  pe ambele parti laterale ale osului femural se aplica atele standarde sau improvizate (pe partea din afara – pina la fosa axilara) si se fixeaza de corp cu tifon, curele, panza, pentru a asigura nemiscarea totala a piciorului. In regiunea fosei axilare, regiunea inghinala si la proeminentele osoase, se aplica pernute moi de vata cu tifon pentru a nu leza tesuturile moi in timpul imobilizarii si transportarii.
10. In caz de fractura a gambei (osul mai jos de genunchi), trebuie de asigurat imobilizarea in articulatia labei piciorului si a genunchiului. Pentru aceasta se folosesc atele, care se fixeaza lateral din ambele parti, de la laba piciorului pina la partea (1/3) de sus a femurului.

11. In caz de fractura a oaselor labei piciorului, pentru imobilizare se folosesc 3 atele – 2 a cate 50 cm, care se fixeaza bilateral de osul gambei si o bucata de scandura, ce se fixeaza pe talpa fracturata. Dupa aceasta, in pozitia normala a talpii (90°) se fixeaza cu tifon